Colecţii speciale

content_7903_prev  Fondul special al Sălii de Lectură

Achiziţia cărţilor din acest fond s-a făcut prin donaţii, transfer şi cumpărare. Predomină donaţiile şi transferul, iar cărţile cumpărate făceau parte din facturile curente. Un caz aparte îl constituie cărţile cu menţiunea „Conace” (în R.M.F). Prin Decretul 83/1949 au fost expropriate bunurile de la 91 conace boiereşti din Zona Romanului. În arhiva Sfatului Popular al Raionului Roman, în Dosar nr. 14, se află câteva adrese din care aflăm informaţii despre cărţile şi obiectele de artă din conacele boiereşti.
Din aceste biblioteci au fost repartizate şi bibliotecii noastre 347 volume în două „intrări” (15 V 1952 şi 15 VII 1952).
Publicaţiile de la Conace reprezintă cartea şi tiparul românesc în perioada 1830 – 1880, precum şi cartea străină în Ţările Române în acest interval de timp.
Cele 347 volume provenite de la conacele boiereşti din Zona Romanului sunt în limba română doar 19, iar restul în limbi străine (88 germană, 240 franceză). Cartea străină reprezintă aproape toate domeniile (generalităţi, filosofie etc.), iar ca gen de lucrări acoperă toata gama de la enciclopedii şi dicţionare, la tratate şi manuale, până la romane etc.

4

Transferurile înregistrate ca donaţii în R.M.F (16 IV 1957, 9 IX 1967, 27 XII 1967, 6 I 1969) de la Fondul de Stat al Cărţii relevă producţia de carte în tipografiile româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, precum şi cartea străină.
Sunt reprezentative cărţile de la editurile Socec (Bucureşti), Samitca (Craiova), Şaraga (Iaşi), Casa Şcoalelor (Bucureşti). De la Fondul de Stat al Cărţii au fost transferate bibliotecii noastre multe cărţi de drept, majoritatea în limba franceză, dar şi din alte domenii.

 

În anul 1974, au fost transferate de la Liceul Roman-Vodă 700 volume care însumează cărţi provenite şi de la alte instituţii de învăţământ, desfiinţate în urma unor măsuri politice şi administrative. Frânturi ale bibliotecilor din aceste şcoli au ajuns până la noi. Biblioteca clasei… indică faptul că organizarea fondului de carte în aceste biblioteci avea la bază programa şcolară. Din punct de vedere al conţinutului predomină beletristica, în special clasicii literaturii române. Cărţile sunt în parte deteriorate, multe fiind incomplete. Gradul de uzură fizică este o dovadă că au fost citite de multe generaţii de elevi. Dacă nu ar fi informaţii despre şcolile din Roman, le-am putea reconstitui în întregime după ştampilele de pe foaia de titlu care atestă primul proprietar, iar uneori arată numele librăriei de la care a fost cumpărată cartea .

3

Ştampilele care se găsesc pe unele cărţi aduc un plus de informaţii privind activitatea culturală a Romanului în perioada 1900 – 1940.
Acest fond s-a îmbogăţit şi prin donaţiile unor scriitori, publicişti romaşcani. Unii legaţi de oraş prin naştere, studii, şcoală etc., plecaţi pe alte meleaguri, alţii trăitori în oraşul nostru, personalităţi ce au donat din cărţile lor pentru ca ele să fie cunoscute de mai mulţi oameni, îmbogăţind tezaurul cultural al bibliotecii.
Aceste personalităţi sunt: profesor N. Gr. Steţcu, profesor Gh. A. M. Ciobanu, ing. Silviu Dragomir, profesori Natalia şi Ovidiu Rusu, dr. Herman, învăţători Axinte Murguleţ, Robănescu, Biciuşcă, avocat Grigore Bogza, profesor Mircea Taciuc, profesor Teofănescu ş. a.

2
Publicaţiile (cărţi şi periodice) din acest fond se împart în două grupe:
de interes general;
de interes local (tipărituri apărute la Roman, sau de autori romaşcani).
Din prima categorie se disting cinci cărţi vechi (româneşti şi străine) tipărite între anii 1786 – 1830 (luate în evidenţa Patrimoniului).
Publicaţiile de interes local înseamnă cărţile unor autori romaşcani mai „mărunţi” care nu şi-au găsit locul în marile sinteze, dar care întregesc informaţiile despre trecutul cultural al oraşului. Numele unor tipografi (proprietari ai tipografiilor) sau simplu numele tipografiei pe tipăriturile apărute la Roman arată interesul pentru carte şi cultură al romaşcanilor. Aceste publicaţii păstrate ani de zile în bibliotecile personale s-au întâlnit într-o zi în rafturile bibliotecii publice prin gestul nobil al proprietarilor numiţi de noi DONATORI.
Publicaţiile din acest fond documentar- cele de interes local- nu se referă la marile personalităţi recunoscute pe plan naţional.

În Roman au activat mai multe societăţi culturale care au polarizat oamenii de cultură ai locului şi nu numai: Societatea culturală Miron Costin (înfiinţată în 1907) şi Societatea culturală Alexandru Vlahuţă (înfiinţată în 1923) care avea ca organ de presă revista Solia, Societatea Culturală Mihai Eminescu. Din ziarele şi revistele apărute la Roman până în 1944, biblioteca deţine câteva titluri în puţine numere ce demonstrează parcă existenţa lor în acele timpuri.

În acest fond se păstrează şi cărţile cu autograf, element de bibliofilie ce măreşte valoarea acestora.
Autorii care au scris pe cărţile lor un gând frumos pentru romaşcani, pentru bibliotecă şi bibliotecari: Sergiu ADAM, Mihai ANDONE, Dan AGRIGOROAIE, Doru ALBU, Valeria ANDREIU, Ştefan ANDRONACHE, Ciprian BAN, Maria BÂRJOVANU, Ana Maria BLĂJUŢ, Mircea Axente BOLDEANU, Constantin BOSTAN, Mircea BOSTAN, Stana BUZATU, Dumitru BUZNEA, George Andrei CĂRPUŞOR, Ioan CHELARU, Alexandru CHIRIAC, Eliza Marciana CHIRILĂ, Gh. A. M. CIOBANU, Constantin CIOPRAGA, Octav CLOCOTICI, Vasile CONSTANTINESCU, Pavel COROI, Epifanie COZĂRESCU, Virgil CUŢITARU, Ioana DIACONESCU, Daniel DIMITRIU, Silviu N. DRAGOMIR, Iosif C.DRĂGAN, Maria DUMBRAVĂ, Ion GHEORGHE, Oana Gabriela GROAPĂ, Vladimir Iulian GUSIC, Vera HUDICI, Gheorghe IANCU, Ion ILIESCU(prof.univ.,folclorist), Alexandru C. IONESCU, Ana IONIŢĂ, Vasile IONIŢĂ, Elena IUPCEANU – TOMESCU, Violeta LĂCĂTUŞU, Aurel LEON, George LESNEA, Cristian LIVESCU, Stéphane LUPASCO, Ion Sofia MANOLESCU, Nicolae MANOLESCU, Solomon MARCUS, Silvia MĂNDĂŞESCU, Aurel MÂŞCĂ, Doru MIHĂESCU, Alexandru MIHĂILĂ, Ecaterina MIHĂILĂ, Ralu NANTU, George NICULESCU MIZIL, Vasile OLTEAN, Ştefan OPREA, Cecilia Bănică PAL, Maria PAL, Prinţul PAUL al ROMÂNIEI, Gabriela PĂVĂLUŢĂ, Virgil PETROVICI, Paul D.POPESCU, Sorin PREDA,Dumitru PRUNARIU, Natalia RUSU, Corneliu STURZU, D. ŞANDRU, Mihaela TANOVICI, George TĂNSĂNICĂ, Constantin TOMŞA, Nae TUDORICĂ, Nicolae TURTUREANU, Haralambie ŢUGUI, [Preot]Florin ŢUSCANU, Emilia ŢUŢUIUANU, Ion ŢUŢUIANU, Cătălin Ioan VEGA, Augustina VIŞAN-ARNOLD, Adrian VOICA, Octavian VOICU, Elena Marin VOICULESCU, Horia ZILIERU, Haralamb ZINCĂ.
Importanţa acestui fond de publicaţii este în primul rând istorică, dar şi documentară. A folosit unor cadre didactice în pregătirea lucrărilor pentru gradul I în învăţământ şi altor persoane care s-au ocupat de întocmirea monografiilor unor comune din ţinutul Romanului.

Notă: Acest fond de publicaţii este urmarea aplicării cenzurii informaţionale în România. Organisme instituţionalizate care s-au ocupat cu cenzura:
– Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor (DGPT) – înfiinţată în 1947 pe lângă Guvernul RPR;
– Concomitent funcţiona Fondul de Stat al Cărţii (FSC), care primea şi transmitea reglementări privind fondurile retrase şi eliminate pentru casare;
– Comisia de Propagandă [ideologică] înfiinţată în 1971, alături de Comisia de Presă şi Cultură din structura Comitetului Central al PCR;
– Prin Legea nr. 24 din 1977 se desfiinţează oficial cenzura de stat, dar funcţia e preluată de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste (CCES), care răspundea de orice tipăritură, iar la nivelul redacţiilor funcţiona un cenzor semioficial, precum şi fenomenul autocenzurii.

Cenzura informaţională în România a cunoscut mai multe etape:
– 1946-1948: s-au interzis circa 8.438 titluri;
– 1950 – 1956: s-au tipărit Cataloagele nr. 2.940 – 1 – 2 şi Suplimentele 93, 95, 96 care conţineau lucrările scoase din circulaţie;
– După 1977 Cataloagele au fost înlocuite cu adrese, circulare, note telefonice pentru care bibliotecarii semnau „de luare la cunoştinţă”. Era invocat „secretul de stat” sau „secretul de serviciu”. Pe baza unor acte normative din august 1971, decembrie 1974, mai 1982, august 1983, octombrie 1986, iunie 1987 a fost scoasă din circuitul lecturii întreaga operă a 152 de autori plecaţi din ţară, precum: Baruţiu Arghezi, Matei Călinescu, Ion Caraion, Petru Popescu, Ben Corlaciu etc. Scrierile lor erau retrase şi transferate la Fondul Documentar, concomitent cu scoaterea fişelor din cataloagele bibliotecii.
– Momentul 1980 – 1982, cunoscut sub numele Meditaţia transcedentală, a adus măsuri restrictive pentru fondurile cu caracter parapsihologic, considerate un atentat la normele ideologice materialiste şi a securităţii de stat (vezi Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România 1945 – 1989 / coordonator ştiinţific Prof. Univ. Asociat Paul Caravia. – Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2000.)

În registrul inventar, la nr. 12 figurează „Gheorghiu Dej – Raportul politic al Comitetului Central…”, Bucureşti, 1948, iar la rubrica „Observaţii” este specificat: „Secţia Documentare în urma verificării Comisiei de la Direcţia Generală a Presei”. Publicaţia menţionată a fost casată ulterior cu Proces verbal 15/28 XII 1954. Şi în dreptul altor publicaţii era menţiunea „Secţia Documentare”.

Secţia Documentare s-a numit apoi Fond Documentar, cu caracter semisecret. Accesul la acest fond de publicaţii îl aveau persoanele care obţineau aprobare din partea organelor de partid (PCR). După 1990 a fost reorganizat. Cărţile autorilor „transfugi” au revenit în fondul uzual. S-a ridicat orice interdicţie privind consultarea acestui fond care în prezent se numeşte „Fondul special al Sălii de lectură”.

Reclame